"Politist, adjectiv" e de vazut doar daca nu esti ferm convins ca stilul "Rambo" sau "Sex and City" este singura reteta dupa care se poate face un film. Daca vrei sa iesi linistit din sala de proiectii sau sa inchizi televizorul cu senzatia confortabila ca filmul s-a incheiat (bine sau rau), nu te baga ca iti faci nervi degeaba. La fel, daca vrei o spalatura mica de creier dupa o zi de rutina, dar foarte busy la scarbici.
Filmul asta e cel mai destept film romanesc vazut vreodata, poate singurul, dar tre' sa muncesti si tu un pic ca sa construiti impreuna un sens. E "team project": tu-ti lasi acasa reflexele si tabieturile, iti aduci creieru' cu tine si ii dai vreo doua bice (nu te baza ca il provoaca actiunea sau efectele, ca intri bou si iesi vaca), el pune pe masa logica de nota 10, filosofie in vorbe simple (singura de calitate, daca ma intrebati pe mine), faze de umor genial si o doza strong de DEZTEMBELIZARE.
Ca sa nu mai bat apa-n piua cu "filmul asta nu e ce te-astepti sa fie" o sa dau si un argument: la "Politist, adjectiv" nu te concentrezi pe imagini; desi are o foarte mica densitate de dialoguri pe minut, este un film despre cuvinte si sensurile lor simple care, in tembelizarea noastra generalizata, au fost pierdute, poate cu intentie "in adancuri infundate".
Si luati de-aici si-un citat, ca fara el niciun comentariu nu e intreg, asa cum tembelizator am fost noi invatati : "If Jacques Derrida had scripted a cop movie, this would be it. The whole film is really about signs and semantics"
In final, daca tot suntem mandri de baiatu' asta din Vaslui (nu conteaza cum face ta'su banii, ca rudele nu ti le-alegi :) ), ar fi bine sa-i vedem filmu' la cinematograf si nu de pe DC++. Din acelasi motiv pentru care cumparam rosii si pepeni din piata si nu de la Carrefour ...
Te iert
Acum 8 ani
