Din sandvisul zilnic

Dimineata. Ma dor ochiii. Ii tin mijiti cat traversez. Degeaba. Lumina soarelui ma zgaraie oricum pe retina. Creier gol. Imaginile bine stiute: cainii din intersectie, gazonul, gunoiul, tiganca murdara de la chioscul de flori, una cam la fel la cel de ziare. O duduita cu geanta lucioasa imi taie fata:
„Aveti o revista Stil ?”
„Stil? ... Aaa, Style [stail] ! Nu are mama.”
Intorc capul sa nu se vada rasul, dau de lumina soarelui la fel de perpendiculara pe mine. Ma bag la metrou.

Seara. Ma dor ochiii. La pipi-ul de plecare de la serviciu i-am vazut in oglinda de la buda: aposi, cu vinisoare rosii. Fetele oamenilor din metrou nu au linii, sunt doar niste boturi de coca. Creier imbacsit, nefunctional. Ies din metrou si traversez. Lumina soarelui nu mai e proaspata, dar tot in ochii bate. Pe trecerea de pietoni, o safta soioasa si grasa vine trap hotarat din sens opus. N-are sutien si, pe sub tricoul rosu PSD, mulat, tatele cat niste galeti i se balangane in parti. Cand ne intersectam, citesc cu coada ochiului inscriptia destul de discreta de pe piept: „Meriti mai mult respect”.
.

Candide

.

.

Poze Piperiene, de la capatul tramvaiului 16. Peste drum de HP. Nu au avut vaci, si au pus cai. Pentru ca indianu’ de outsourcing venit in vizita la romanu’ de outsourcing sa se simta ca la el acasa. Nu e cea mai buna dintre lumile posibile?

.

Jalnic

Nu am ajuns sambata la "noaptea muzeelor", am esuat lamentabil in mall-ul din cartier = cliseul trist din viata unui absolvent de Litere.